Cutiile
În cutii nepreţuite şi gri
aburite de sudoarea vieţii,
trăieşti tu române scump şi drag.
Ți-e frică de voi şi de mâine!?
De tot ce nu ştii şi nu poţi!?
Ai vrea să speri spre mai bine!?
Mergi pe cărări nepreţuite
plângând şi mai puţin zâmbind...
Nu vrei nimic şi nici nimicul nu te mai vrea pe tine!?
Te bucură să ai cutia ta!?
Te bucură să ai cutia ta!?
Numai bine!
Sunt româncă in RO dar nu-i deloc gri in preajma mea.
RăspundețiȘtergereZambesc; nu plang si nu ma plang. :)
Vreau ceva si nu ma intereseaza ce-i nimic.
"Frica ucide mintea". :) Am mintea inca vie. :)
Ce sa inteleg prin "cutie" in acest context? :) Primul gand mi-a fost la... cutia in care plecam din viata... :))
Mulțumesc pentru vizită și comentariu. Mă bucur pentru tine. Înțelegi ce poți și cum vrei Diana.
Ștergere:) Numai bine și te mai aștept pe aici.
...merg pe cărări nepreţuite... da, şi mp bucur, şi îmi cânt bucuria!!! Noi ne-am cam uitat fericirea de a trăi, şi mulţi au dreptate, în felul lor... Cei din jur îmi spun deseori că nu ar putea îndura viaţa mea... eu le spun că o îndur de cele mai multe ori cu zâmbetul pe buze, dar mai şi plâng uneori şi drept să spun nu-mi pare rău, înseamnă că pun la suflet ceva, chiar dacă ştiu că se va rezolva... dar încă plâng când dă vreo năpastă peste mine... Însă năpastele fug, ca norii, şi seninul mi se oglindeşte în suflet... Şi fug repejor să dau şi altora din seninul meu !!!
RăspundețiȘtergereAşa încât am venit şi pe la tine să-ţi dau din preaplinul seninului meu !!! Chiar dacă acum ai şi tu senin (!!!) îndeasă acolo pentru zilele cu nori !!! Te îmbrăţişez, îţi mulţumesc !!!